Marcel Ciocîrlan

Home » Uncategorized » Aplicarea sharia în materie succesorală, în România

Aplicarea sharia în materie succesorală, în România

1. Publicarea normelor sharia[1] privind succesiunile (Sharia succession rules), la 13 martie 2014, de către The Law Society Londra (http://www.lawsociety.org.uk/advice/practice-notes/sharia-succession-rules/) a fost exploatată de media tabloidă britanică în nota senzaționalist-extremistă obișnuită, presa vremii titrând pe un ton alarmist nici mai mult nici mai puțin decât adoptarea legii islamice în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (http://www.dailymail.co.uk/news/article-2587215/Sharia-Law-enshrined-British-legal-lawyers-guidelines-drawing-documents-according-Islamic-rules.html; http://www.telegraph.co.uk/news/religion/10716844/Islamic-law-is-adopted-by-British-legal-chiefs.html), „informație” care a fost preluată și transmisă ca atare și pe continent. Abuzul de dreptul la liberă exprimare, devenit o constantă în practica jurnalistică insulară și nu numai, a împiedicat exercitarea dreptului cititorilor la informare, în condițiile în care majoritatea acestora fie nu are cunoștințe juridice, fie nu are nici interesul, nici exercițiul de a cerceta și verifica din surse diferite „informațiile” livrate astfel în spațiul public.

2. În fapt, așa cum se arată la paragraful 1.2 din sus-citatele norme, acestea constituie doar unul dintre standardele de bune practici disponibile în materie, care se adresează avocaților (solicitors) angajați de legatari de confesiune islamică în vederea redactării de testamente, atunci când există elemente de extraneitate, mai precis atunci când dezbaterea succesorală este supusă atât legii engleze cât și unei legi naționale diferite și, implicit, devin incidente dispozițiile de drept internațional privat privind conflictul de legi. Conform  legilor în vigoare în Anglia și Țara Galilor, lex situs (legea locului unde se găsesc bunurile) se aplică în ce privește bunurile imobile, în timp ce lex domicilii (legea domiciliului) guvernează regimul proprietății asupra bunurilor mobile. Totodată, potrivit dreptului englez, domiciliul copilului este considerat a fi domiciliul tatălui (ori al mamei, în cazul în care părinții nu au fost căsătoriți la nașterea acestuia) și poate fi schimbat doar după împlinirea vârstei de 16 ani prin manifestare de voință univocă în acest sens. Ca atare, spre exemplu, în cazul în care din masa succesorală a testatorului decedat în Anglia sau Țara Galilor dar născut într-o țară în care este aplicabilă sharia (în condițiile în care legatarul nu a obținut domiciliul în Marea Britanie) fac parte bunuri mobile, instanțele britanice trebuie să aplice sharia (legea domiciliului) în ce privește bunurile respective, chiar dacă acestea se află pe teritoriul regatului. Această reglementare a precedat adoptarea de către The Law Society Londra a normelor menționate și, prin urmare, în condițiile existenței unei comunități islamice consistente în regat și, implicit, a unei cereri corespunzătoare pe piața serviciilor juridice, autoritatea de coordonare și reglementare a activității avocaților (solicitors) din Marea Britanie a apreciat ca fiind necesară și utilă elaborarea acestor standarde menite a facilita exercitarea profesiei de o manieră corespunzătoare din punct de vedere al calității și rigurozității în respectarea normelor de drept.

3. Spre deosebire de legea aplicabilă în Anglia și Țara Galilor, la care ne-am referit anterior, dar și de vechea reglementare a Legii nr. 105/1992, Codul civil român în vigoare prevede la art. 2633 că moștenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut reședința obișnuită, la data decesului, reglementând aplicarea unitară a unei singure legi, fără a face distincție după cum masa succesorală este compusă din bunuri mobile sau imobile[2].  Cu toate acestea, aplicarea sharia este, de asemenea, posibilă în România în condițiile în care, potrivit art. 2634 din același cod, o persoană are dreptul de a alege legea statului al cărui cetățean este. Totodată, conform art. 2635, pentru a fi întocmit, modificat sau revocat valabil, testamentul poate să îndeplinească condițiile de formă reglementate inclusiv de legea națională a testatorului ori de legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat. Prin urmare, în cazul în care un cetățean al unui stat în care este aplicabilă sharia, deși având reședința obișnuită în România, alege ca moștenirea sa să fie supusă legii naționale (validitatea consimțământului fiind raportată la dispozițiile în materie ale acestei legi), acesta poate solicita și obține întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului potrivit legii statului de cetățenie, la fel cum instanța sau notarul public sunt obligați să facă aplicarea sharia în ceea ce privește dezbaterea succesiunii într-un astfel de caz. În literatura de specialitate a fost exprimată opinia conform căreia opțiunea de alegere a legii aplicabile moștenirii ar fi limitată doar de aplicarea legii de la reședința obișnuită a defunctului cu referire la drepturile moștenitorilor rezervatari, deși o astfel de dispoziție nu se regăsește în niciunul din textele articolele cuprinse în capitolul IV „Moștenirea” al titlului II „Conflicte de legi” din cartea a VII-a „Dispoziții de drept internațional privat” a noului Cod civil (a se vedea I. Macovei și N.R. Dominte; coordonatori Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei; Noul Cod civil – Comentariu pe articole, Ed. C. H. Beck București, 2012, pag. 2593). Subliniem că, potrivit art. 2636 din Codul civil, legea aplicabilă moștenirii stabilește, printre altele, „persoanele cu vocație de a moșteni” și „calitățile cerute pentru a moșteni” iar art. 2634 prevede că legea aleasă se aplică moștenirii în ansamblul acesteia. Prin urmare, apreciem că, în condițiile alegerii sharia, ca lege națională, normele și principiile acesteia se aplică moștenirii inclusiv în ceea ce privește persoanele cu vocație succesorală, fiind exclusă în totalitate aplicarea normelor române de drept substanțial în materie. De altfel, rezerva succesorală este definită la art. 1086 din Codul civil român ca fiind „partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri”, nicidecum prin exercitarea opțiunii de alegere a legii naționale de către un cetățean străin cu reședința obișnuită în România. Desigur că, în ipoteza unei persoane cu dublă cetățenie, alegerea sharia, de exemplu, ca lege aplicabilă moștenirii, în dauna celor care ar avea vocație succesorală doar potrivit legii române, ar putea și ar trebui să facă obiectul unor cercetări amănunțite sub aspectul validității declarației de opțiune, ținând seama de scopul real al declarantului la momentul exercitării acestui drept.

4. Pe cale de consecință, față de cele anterior arătate rezultă că sharia poate fi aplicabilă și în România în materie succesorală, atunci când autorul în drepturi, cetățean al unui stat islamic a ales ca moștenirea sa să fie guvernată de legea națională. Ca atare, vom enunța mai jos câteva din regulile în materie, evidențiate în lucrarea publicată de The Law Society Londra sus-citată, recomandat a fi avute în vedere de avocații britanici la redactarea testamentelor lăsate de legatarii musulmani, în cazurile în care sharia este incidentă. Potrivit acestor norme, pentru început trebuie avute în vedere trei aspecte, și anume: (i) în primul rând, trebuie achitat pasivul succesoral, inclusiv cheltuielile de înmormântare; (ii) cota disponibilă ce poate fi lăsată moștenire exclusiv unor terțe persoane, fără vocație succesorală legală, nu poate depăși o treime din masa succesorală; (iii) ceea ce rămâne după stingerea pasivului și executarea legatului față de terți (dacă există) se împarte moștenitorilor legali, care pot fi primari și secundari (a se vedea paragraful 3, pag. 5 din regulile anterior citate). Moștenitorii primari sunt: tatăl, bunicul, fratele uterin și soțul, pe de-o parte, respectiv: soția, fiica, nepoata, sora, sora consangvină, sora uterină, mama și bunica. Fiii și frații (de sex masculin, cu excepția celor uterini) sunt considerați succesori secundari și vin la moștenire după cei primari.  Dacă nu există moștenitori primari și/sau secundari, succesiunea urmează a fi culeasă de celelalte rude ale defunctului. Trebuie reținut că sharia consacră un drept intangibil la o cotă determinată din masa succesorală pentru fiecare din moștenitori, fie primari, fie secundari, dreptul de a revendica această cotă fiind imprescriptibil.

5. Dincolo de faptul că dimensiunea comunității musulmane din România, la acest moment, este incomparabilă în raport cu cele stabilite în vestul Uniunii Europene, integrarea în contextul liberei circulații a persoanelor în spațiul comunitar poate determina, în viitor, schimbări majore și în această direcție și poate face utile dezbaterile inclusiv asupra unor astfel de teme ce pot fi de interes pentru practicienii dreptului.

 

[1] Sharia (Shari’a, shariah, shari’ah, sharia) – cod de legi derivate din Coran și din învățăturile lui Mohammed (conform definiției dată la paragraful 1.5 din normele relevante publicate de The Law Society Londra)

[2] De notat că vechea reglementare era oarecum similară celei aplicabile în Anglia și țara Galilor, la art. 66 din Legea nr. 105/1992 fiind prevăzut că: „moștenirea este supusă: a) în ce privește bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii naționale pe care persoana decedata o avea la data morții; b) în ce privește bunurile imobile și fondul de comerț, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat.”

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: